Fără zâmbet şi lumină,
Faţa fără de speranţă,
Fără pace şi credinţă,
Fără nici-o siguranţă,
Fără strălucire sfântă,
Fără nici-o sărbătoare,
Aşa umblă cel ce-i gol,
Fără nici o alinare.
Numa' nor, numa' furtună,
Numa' jale, nu-i cântare.
Cine-a omorât Iubirea
Prin purtarea fiinţei sale?
Scoate tot afar' din casă;
Se aude: Demolare!
Tot ce-i rău să iasă-afară.
Domnul face-a Lui lucrare.
Scoate tot ce-i rău din tine,
Te îndreaptă către Soare;
Te acoperă-n jertfirea-I,
Şi te unge cu-alinare.
Porunceşte: Îndurare!
Pentru cel ce-i oropsit;
Şi-i dă sfânta Lui umblare
Prin Duhu-I de pace Sfânt.
Nu, nu a murit Iubirea
Căci era ascunsă-n Soare,
Îmi şopteşte Duhul Sfânt.